Jurassic World: Fallen Kingdom – Oamenii sunt adevăratele bestii, nu dinozaurii

„Jurassic World: Fallen Kingdom” este al cincilea film din franciza Jurassic Park. Cel mai probabil nu ultimul, dacă ținem cont că oamenii nu se vor sătura prea curând de scenariile în care dinozaurii aleargă liberi pe Pământ și ucid pe cei care nu au tras lozul norocos în loteria supraviețuirii.

Acțiunea filmului are loc la trei ani după ce parcul tematic și stațiunea de lux Jurassic World au fost distruse de dinozaurii ce au evadat din captivitate. Oamenii au părăsit Insula Nublar, lăsând în urmă nenumărate specii de dinozauri care se află pe cont propriu.

Vulcanul de pe insulă începe să fie activ din nou, lucru care pune în pericol viața dinozaurilor. Claire, fostul manager Jurassic World și actuală activistă a drepturilor dinozaurilor, îl convinge pe Owen, îmblânzitorul de raptori, să salveze dinozaurii care au rămas în viață.

Un ajutor financiar nebănuit în acest sens vine de la fostul partener al creatorului Jurassic Park, Benjamin.

Ajunși pe insulă, Claire și Owen întrevăd țesătura unei conspirații în care miza sunt banii și care ar putea pune în pericol întreaga planetă. Un viitor în care dinozaurii sunt vânduți precum niște bucăți de carne, fără vreo teamă cu privire la consecințe, devine iminent.

Unde greșește și unde reușește să te surprindă plăcut „Jurassic World: Fallen Kingdom”

Hiba filmului este că are momente când este dureros de previzibil. Dacă reușești totuși să te scufunzi complet în acțiune, așa cum am făcut eu, poți sări peste acest aspect. Am și un exemplu, dar implică un mic spoiler, așa că dacă nu vrei să îl citești, poți sări la paragraful de după.

În scena de început, vedem cum mai mulți bărbați încearcă să fugă cu elicopterul. Unul din ei rămâne agățat de scara elicopterului, în timp ce un T-Rex furios luptă să îl tragă în jos cu tot cu aeronavă. Cumva, bărbatul scapă, iar elicopterul se înalță mai sus, deasupra apei.

În timp ce acesta strigă de fericire, prietenul meu se apleacă și îmi șoptește la ureche: „Să vezi că acum apare un dinozaur din apă și îl mănâncă”. Și, în mod negreșit, zece secunde mai târziu un dinozaur uriaș iese de sub el cu gura deschisă, într-un jump scare ieftin, dar eficient.

Așa cum are însă un mare defect, are și un mare atu – de la cap la coadă, „Jurassic World: Fallen Kingdom” îți aduce nenumărate scene intenese cu dinozauri, care îți mențin atenția în priză și te fac să apuci mai strâns scaunul.

Există, desigur, o mare scenă de final în care protagoniștii încearcă să scape de dinozaurul mare și rău, care nu te va dezamăgi. Dar până la acea scenă, mai sunt destule care te vor face să te temi serios pentru viața eroilor. În una din ele, Owen (Chris Pratt) și Claire (Bryce Dallas Howard) sunt nevoiți să ia sânge unui T-Rex sedat.

Blocați accidental în cușca dinozaurului, ei trebuie să fie cât se poate de atenți – tensiunea și întrebarea constantă „se va trezi sau nu T-Rexul?” te vor ține captiv.

Dinozaurii rămân centrul poveștii, dar factorul de șoc rămâne la niveluri minime

Cât despre dinozauri propriu-ziși, este bine de știut că vei vedea foarte mulți. La început, îi vei vedea în libertate pe insulă, în toată splendoarea lor – de la blândul brahiozaur, inteligentul raptor și până la T-Rex-ul cel savage de care fug toate animalele, care parcă trăiește pentru a sădi traume în oricine îi iese în cale.

Îi vei vedea cum fug să se salveze de vulcanul care scuipă foc și lavă fără oprire. Îi vei vedea sedați și închiși în cuști – niște giganți îngenuncheați de om. Îi vei vedea la licitații. Și, cel mai important, îi vei vedea liberi în locuri în care nu ar trebui să fie liberi.

Deși sunt peste tot, dinozaurii nu mai au același efect asupra audienței ca în 1993, când a apărut primul film Jurassic Park. Pe atunci, oamenii nu erau șocați atât de mult de ceea ce făceau dinozaurii, cât erau de faptul că vedeau dinozauri.

Acum, audiențele au ajuns cumva narcotizate la vederea giganților fioroși. Abia vederea Indoraptorului, o specie hibridă de dinozaur, realizată în laborator, își stârnește un soi de admirație și teamă, dar mai ales de dezgust față de creatorii ei.

Chiar și așa, scenele cu dinozauri sunt cât se poate de tensionate, în pofida previzibilității ocazionale.

Oamenii sunt adevăratul pericol în „Jurassic World: Fallen Kingdom”

Pe parcurs, vedem audierile guvernului american despre cât de important este ca dinozaurii să fie salvați de oameni. Problema etică propusă este interesantă și te lasă să te întrebi de care parte a ei ai fi. Ai prefera să lași dinozaurii să își găsească sfârșitul pe Insula Nublar, fără să intervii? I-ai salva, cu toate riscurile adiacente?

Bătălia finală, care îl are în centru pe Indoraptor, este cireașa de pe tort în ceea ce privește acest lucru. Ea este punctul climatic al filmului și cu siguranță te va mulțumi din toate punctele de vedere.

[readmore]

Totuși, te face să realizezi că, la bază, filmele din seria Jurassic Park vor fi mereu despre o mare bătălie cu un dinozaur – chiar dacă, în cazul de față, dinozaurul nu are nicio vină că a fost creat din lăcomia și curiozitatea umană. Ideea de responsabilitate socială piere astfel – și cumva răpește și din credibilitatea unui asemenea scenariu.

Fie că ai văzut sau nu celelalte filme din seria Jurassic Park, „Jurassic World: Fallen Kingdom” merită atenția ta. Poate nu te va da pe spate, dar este puțin probabil să te dezamăgească. Dacă vrei ca experiența senzorială să fie deplină, nu rata formatul IMAX.

Filmul „Jurassic World: Fallen Kingdom” rulează în cinematografe începând cu data de 8 iunie.